Traditia martisorului in Romania

O legendă spune că demult, tare demult, Soarele a fost răpit de un Zmeu şi inchis in temniţă. Nimeni nu indrăznea să pornească împotriva Zmeului. Dar s-a găsit, pвnă la urmă, un voinic care s-a luat cu dansul la luptă şi l-a învins. Eliberandu-l pe mandrul Soare, voinicul n-a ajuns să vadă primăvara. Sangele din răni îi picurau pe zăpada care se topea de la căldura lui şi în acel loc răsăreau flori albe. De atunci fetele, în amintirea faptei lui de voinicie, împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi altul roşu – dăruindu-i flăcăilor pe care-i îndrăgesc. Roşul simbolizează dragostea pentru tot ce e frumos, jertfirea de sine. Albul e culoarea fericirii, a gingăşiei şi a curăţeniei sufleteşti. Pană la apariţia „mărţişorului” ca obiect de artă, fetele atarnau în faţa caselor un brau roşu, o basma ori o bucată de panză roşie. Mamele legau „mărţişoare” – fire împletite din aţă albă şi roşie – la gatul şi mainile copiilor, crezand că astfel îi vor feri de rele. Fetele şi nevestele ziceau: „Cine poartă mărţişoare nu este parlit la soare”. Pe la sfвrşitul primei luni a primăverii „mărţişoarele” erau atarnate de crengile pomilor tineri, iar alteori erau purtate pană se întorceau cocostarcii. Aruncand mărţişoarele оn sus, spre păsări, fetele rosteau vesel:

Na, barză, na, na negreaţă,

Dă-mi albeaţă!

Luna Martie (începutul ei) nu întotdeauna soseşte cu soare şi mireasmă de iarbă verde. Primele zile de martie sunt adesea cu timp schimbător şi ninsori sporadice. Din moşi-strămoşi se spune că acestea-s „zilele babei”, că baba Dochia „оşi scutură cojoacele”.Dar şi Ziua Babei Dochia pe vremuri era sărbătorită cu mare cinste. Nimeni nu lucra pentru a nu mania pe Babă şi pentru a fi ferit de boala vărsatului şi primejdia de înec. Se admiteau numai clăcile, şezătorile la tors, căci şi bătrвna păstoriţă ieşea cu mioarele, avand cu sine furca şi torcand lană. Fetele ţineau această zi din teama să nu aibă parte de soacre rele. Îşi alegeau la întamplare o zi din cele 12 ale Babei şi, după cum era vremea (frumoasă, urată sau schimbătoare), ghiceau cum le va fi alesul inimii. După prima zi gospodarii preziceau cum va fi vara.